Desi "nu stiu" e o expresie de efect a lipsei de cunoastere, uneori aceasta confuzie poate genera noi perspective. Egoismul poate fi un catalizator perfect pentru a comprima depasirea starii, dar poate ca apatia sau indolenta este un declansator a unei stari mult mai potrivite. Nu stiu daca sunt destul de sincer, dar o asemenea stare ma poate provoca, imi poate induce o sete de cunoastere, incat as stii ca vreau sa pun o noua intrebare: De ce nu stiu?
Intr-un context bine conturat, informatia este o sura vitala de existenta. Ei bine, acest context defineste viata insasi. Informatia este o hrana spirituala care ne dezvolta si care ne intriga . Informatia este un contrast ce trebuie delimitat prin puterea de a filtra, prin puterea de a diferentia, prin puterea de a recunoaste utilitatea ei.
Ceea ce nu pot delimita sau ceea ce nu pot anticipa sau ceea ce nu pot creiona sau ceea ce nu pot controla este informatia de interactiune. Mai precis, sunt acele raspunsuri "Nu stiu" la deciziile altora de a ma induce in starea de confuzie. Sunt acele incrucisari, incat directia mea e ocolitoare cunoasterii dar tangenta necesitatii ei. Ma simt ca un punct de pe traiectoria unui cerc, care vrea sa ajunga in centru fara a urma vreo raza. Ma simt ca o molecula formata dintr-un singur atom, ma simt ca un intreg pe jumatate . Starile sunt exagerate in momentul post interactiunii. De fapt sunt stari egoiste care imi alimenteaza curiozitatea. Si toate duc la o singura intrebare "De ce trebuie sa stiu?" Si raspunsul este o lectie vitala, lectia cunoasterii si nu a dobandirii. INFORMATIA trebuie cunoscuta si nu DOBANDITA!
Nici nu stiu ce vreau sa stiu, dar stiu ca trebuie sa stiu...
