Suferinta este singurul lucru la care ne pricepem cel mai bine.
Fericirea devine un deziderat, cand incercam sa ne afundam in paradisul ei.
Ne bucuram doar de lucruri marete, dar uitam de acele lucruri simple.
Asteptam ploaia dinaintea furtunii, dar uitam sa savuram clipele insorite.
Cautam linistea in zgomotul dezolant si uitam sa ascultam sunetul vietii.
Incercam sa ne depasim limitele, dar ne limitam la ceea ce nu putem...
Oare ce e mai greu? Un strop de fericire sau o picatura de suferinta? Raspunsul il gasim printre randurile iluziilor si deziluziilor pe care le traim. Am luptat pentru lucruri de prisos, atat timp cat am uitat care sunt acele lucruri.
Si daaaa... Un strop de fericire are un contur mai bogat, este un pastel al propriilor sentimente. Putem sa ne creionam fericirea si nu trebuie sa amplificam suferinta. Putem sa ne detasam de vicisitudine, atat timp cat nu o cautam.
Sa nu uitam ca fericirea o gasim in lucruri marunte...
