Cine altcineva? Numai EU...
Cu cine? Cu mine...
Pentru cine? Pentru mine...
Sunt egoist si pot sa recunosc. So what?
Scopul acestui articol este sa ma absolvesc de vina faptului ca sunt altruist. I really like people around me. Dar de cele mai multe ori am observat, ca nu este acelasi feeling, ca nu le pasa, pur si simplu. Si nu consider ca sunt vinovati. Alegerile pe care le facem ne definesc asa cum suntem. Si de ce ar trebui sa fiu eu altfel?
Aaaa, da... Pentru ca vreau sa fiu diferit; pentru ca vreau sa ies din tiparul societatii moderne, in care faptul ca te afli in trend iti reda o viziune mai buna asupra propriilor conceptii... Concluzia este pur personala si argumentata din relatia cu prietenii si cunostiinte mele. Constientizarea propriei identitati este o munca acerba si singulara. Fiecare isi poate creiona viata si nu exista coincidente.
Wow... Am pornit de la un subiect si am ajuns la altul. Ma supun stilului ambiguu pentru ca asa e viata. Am crescut intr-un mediu, in care propriul crez te defineste pe tot parcursul vietii, iar o dezamgire inseamna de cele mai multe ori o viata in zadar, daca nu stii sa te ridici, sa privesti inainte si sa zici: "Am gresit dar vreau sa merg mai departe"
Reiau cu ultima idee scopul acestui articol. Faptul ca lupti denota egoismul. Pentru ceea ce lupti denota altruismul. Nu consider ca exista lupte personale daca implica cotidianul ,efectul societatii sau mediul in care traiesti. Personalul, singuratatea este o fatada a propriei lumi, in care realitatea este un plan secundar, alterat si care devine impropriu propriilor nevoi. Dar asta e lupta altruista pe care vreau sa o castig: sa imi asum un risc de a ma supune regurilor secietatii, dar in acelasi timp sa schimb ceva, care (indiferent) va avea un efect asupra celorlalti.
Cred in mine, vreau mai mult, simt ca pot.... si ma numesc "VOINTA"
"O idee e ceea ce defineste alta idee" - CV
